HyperEnergy

The energy is everywhere...

Dezvaluiri

Mistere nedezlegate (Vârful Gugu, Munţii Retezat)


 

Munţii din zona au şi ei poveştile lor. Mai puţin cunoscute decât cele despre Bucegi (Vf. Omu şi nu numai) sau Ceahlău. Poveşti la primă vedere, mistere în accepţiunea generală, dar şi provocări în lumea ştiintei.

Puţini sunt cei care ştiu că ziua de 4 august are o conotatie speciala care se datoreaza unor evenimente inexplicabile care au putut fi sesizate prima data acum 18 ani. Atunci, în zona Retezatului a avut loc un fenomen care a mai avut replici ciudate dar care nu a fost explicat nici pâna astazi.

Cunoscut de turişti şi sub denumirea de Culmea Moraru-Gugu, cea mai importantă culme secundară din masivul Godeanu, nu numai prin înălţimea şi lungimea ei, ci şi prin pajiştile alpine, al perspectivelor care le oferă, culmea este individualizată, fiind mărginită de văile adânci ale râului Şes şi râul Branului, dintre care cea mai importantă este Căldarea Gugului, pe fundul căreia se găseşte un lac.

Iubitorii traseelor montane din Muntii Godeanu, aflat în vecinatatea Masivului Retezat, respectiv Ţarcu, au semnalat existenţa în zona Vârfului Gugu a unor energii stranii, absolut inexplicabile. Acest vârf, încărcat de sculpturi megalitice, dispare cu desăvârşire la anumite ore din noapte, timp în care o linişte apăsătoare, grea, resimţită aproape fizic, încremeneşte întreg peisajul, ca într-un tablou. Un prim episod din aceste evenimente ciudate s-a derulat chiar în noaptea de 4 august 1991, când din tabăra "Comisiei Centrale de Turism Sportiv", formată din 7 specialişti, stabilită în preajma Vârfului Gugu, s-a putut observa o "explozie" luminoasă, care părea că iese chiar din munte, în apropierea lacului Bucura. Culmea este că "explozia" luminoasă, care a ţâşnit spre cer, a luat cu ea şi Vârful Gugu. Cei şapte membri ai taberei nu au mai putut aţipi întreaga noapte, din pricina unor "apăsări atmosferice", care le provocau o acută surescitare.

Urmatoarea întâmplare care a dat de gândit nu doar parapsihologilor a fost "accidentul" din noaptea de 13 spre 14 august, din acelasi an, când un avion IL 14 al companiei Tarom s-a "pulverizat" în curmatura Bucurei, din imediata vecinatate a Vârfului Gugu. A fost sesizat "Centrul de Ştiinţe Perspective" şi "Asociaţia Naţională pentru Cercetări Aplicative Parapsihologice", ambele cu sediul în Bucuresti, care au trimis un grup de zece persoane, condus de Mihaela Murai. Timp de două zile, între 17 si 18 august 1991, membrii grupului şi-au stabilit tabăra în preajma Vârfului Gugu. În aceasta perioadă s-au confruntat cu diverse stări de spaimă fără motiv, dar şi cu senzaţii acute de sufocare, în special noaptea, toate asociate "exploziilor" luminoase, cu liniştea unui peisaj devenit brusc straniu, precum şi impresia că sunt supravegheaţi de "ceva" ori "cineva" cu stăruinţă.

Cea mai mare surpriză le-a fost oferită însă la întoarcere, la Bucuresti, de aparatele de fotografiat şi camerele de luat vederi, pe care fixaseră imagini ale Vârfului Gugu, luate din zeci de unghiuri şi care nu înregistraseră, de fapt, nici un cadru. Din cauza acestor evenimente, din anul 1992, puţini turişti se mai încumetă să mai poposească în zonă, majoritatea acestora ocolind împrejurimile, nemaiîndrăznind să înnopteze în taberele din vecinătatea Vârfului Gugu. Cercetătorii în materie sunt puşi şi în faţa unor alt fel de argumente...

Dupa cum se ştie, Jules Verne, despre care se spune că a fost "iluminat" de o "inteligenţă cosmică", şi-a plasat acţiunea romanului "Castelul din Carpaţi" exact în zona Gugu, fără ca autorul să fi vizitat vreodată România.

Victor Kernbach, autorul volumului "Enigmele miturilor astrale", afirma că Vârful Gugu este centrul unuia dintre "punctele energetice esenţiale" ale Terrei. Până la găsirea unor eventuale explicaţii ştiinţifice a acestor fenomene, facem o invitaţie pentru cei curajoşi şi interesaţi de mistere: vizitaţi Vârful Gugu şi ramâneţi peste noapte în zonă! (http://www.zvj.ro/node/2154)

Potrivit legendei prezentata de Platon, acel personaj Gyges are un pastor regal, care a intrat într-o peşteră unde, găsind un mort, i-a luat inelul din deget. Dar apoi punându-şi-l, a observat că dacă îl răsucea pe degetul său, devenea el însuşi invizibil.

 

Tocmai de aceea poate ca e bine sa fie reamintită celebra poveste a Vârfului Gugu.

Privită până nu de mult ca un muzeu întunecat de stupiditate şi superstiţie menite a pieri sub "lumina ştiinţei" prin înfruntarea dramatică - adesea tragică - dintre materialismul şi ateismul cel mai vulgar, aşa numita fenomenologie paranormală s-a dovedit a face parte dintr-un proces la care participă întreaga umanitate plină de interes şi respect pentru tezaurul de credinţe şi idei religioase ale omenirii.

În acest proces se înscriu şi cercetările întreprinse în scopul stabilirii locului (zonei) şi a perioadei în care au apărut cele mai vechi idei de religiozitate vag consemnate în mitologie şi panteonul unei religii politeiste existentă la toate popoarele, cu un fond comun, cel primordial fiind considerat - până acum - panteonul sumerian.
Printre remarcabilii scriitori din antichitate cu astfel de preocupări, la un loc de cinste se înscrie şi istoricul Diodor din Sicilia (80-21 i.H.) care scrie că : "Atlanţii, care locuiesc în regiuni roditoare pe ţărmurile Oceanului (Okeanos) întreceau cu mult - pare-se - pe vecinii lor prin evlavie şi prin ospitalitate. Ei pretind că leagănul zeilor este ţara lor." (III.LVI.2) ceea ce este corect, în condiţiile când, în acea perioadă (7500-6500 î.H.) - dupa păreri acum unanime - la sumerieni existau "Zeii fundamentali": AN = "Zeul Cerului", ENKI = "Zeul Înţelepciunii", ENLIL = "Stăpânul Cerului" sau "Marele Munte", fiii lui NAMMU - Marea Primordială - "Mama care a zămislit cerul şi pământul, strămoaşa care a născut toţi zeii" cu atribute identice celor ale "Râului Okeanos" (Iliada,XIV.240-241).

De lânga "Râul Okeanos" - identificat cu actualul curs al fluviului Dunărea între Belgrad - Moldova Veche - au plecat acele grupuri mici (50-100) de oameni, în mai multe etape, ajungând până în Mesopotamia, India, Asia şi în cele mai îndepărtate locuri de pe Terra, inclusiv în părţile Americii unde au întemeiat aşezările care în urma rebotezării, sunt numite Sacramento sau Santa Fe, aceştia din urmă menţionaţi şi sub numele de atlanţi, sosiţi în acele locuri începând de prin mileniul V-IV î.H. Ei sunt cei care au adus "Amprentele zeilor în America" după modelul eroului civilizator mitic cu aspect de acvanaut, Oannes, care anterior Potopului primordial, a adus civilizaţia în părţile Mesopotamiei, venind din Golful Persic.

După Potopul universal (4000 i.H.), în America de Sud este atestat Viracocha (Huiracocha) zeu demiurgic, preincaş şi incaş, din epoca arhaică peruană. Considerat de populaţia andină a marilor altitudini ca un zeu antropologic, în vremuri străvechi, Viracocha, era un zeu solar coborât în piscul de la Condor Koto (lângă Lima) unde a depus cele cinci oua din care s-au născut zeii. Dupa un mit preincaş, zeul este numit Kon-Tiki ("Omul Soare"), figurat ca "un bărbos, cu pielea albă care a sosit în timpuri întunecate, după un mare potop, aducând cu el darurile civilizaţiei". În marele templu-sanctuar din Tiahuanaco (la sud de lacul Titicaca - Bolivia) - oraş întemeiat în mileniul II î.H. - figura principală sculptată în piatră îl înfăţişează pe zeu ca om în picioare cu faţa înconjuratăa de raze solare.

Cam în aceeaşi perioadă - mil.II î.H. - în Golful Mexic (denumit astfel de azteci care se autonumeau Mexica, de la zeul lor suprem - până în sec.X d.H. - Mexi, o posibilă preluare din sanscritul Moksa-Ka = "Cel care este fiinţă în veci nepieritoare, viaţa fără de moarte, eliberarea, salvarea), au ajuns oamenii conduşi de Quetzalcoatl (="Sarpele cu pene"), zeu aztec de primă importanţă culturală, de origine toltecă, adorat ca zeu mesianic, benefic, mântuitor, adesea antropogonic, sapiental şi artizan, de asemeni ca divinitate a luminii. Uneori considerat fiu al zeiţei Coatlicue (maica gliei, născatoarea, mămă a zeului solar Huizilopechtli) sau având ca obârşie şi loc de întoarcere (casa cerească) Steaua Dimineţii (planeta Venus, Luceafărul; vezi Ishtar), în acest sens era zeul răsăritului, simbol al vieţii, al gemenilor, al strălucirii, uneori numit şi Noapte-Vânt.

Potrivit unei legende, omul Quetzalcoatl (despre care, până acum ştiam că era un zeu) venise din "ţinutul de la Soare-răsare", purta barbă şi o robă lungă, albă. El dădu învăţături poporului despre ştiinte, bunele obiceiuri şi legile înţelepte... Dar, dintr-un motiv oarecare, a fost nevoit să părăsească ţara. El adună legile, scrierile, imnurile sale şi plecă pe drumul pe care venise. Se opri la Cholula (Mexic-Puebla) unde predică buna învăţătură. Apoi cobori pe plajă, începu să plânga şi îşi dădu foc trupului... Inima lui deveni luceafărul de ziuă (v. Sirius). Alţii spun că s-ar fi urcat în corabia lui ("o barcă fără vâsle, cu un sistem propriu de deplasare/cu care venise/dupa un mare potop şi s-ar fi întors în ţara de unde venise. Legendele însă sunt de acord asupra unui singur punct: acela că a promis că se întoarce.

Reţine atenţia şi aceea că, potrivit legendei, Quetzalcoatl purta barbă, atribut cu totul extraordinar la acest popor de imberbi, aşa cum înlocuirea veştmântului alb cu pielea albă, constituie elemente care vin sa confirme teza lui E.H. Thompson (1885), aceea că, întemeietorii Vechiului Imperiu Maya ar fi fost atlanţi.

Este cunoscut ca în ciuda tuturor săpăturilor facute, arheologii n-au descoperit în America Centrala o civilizaţie mai veche decât 2000 î.H. De unde legenda cu Potopul? Răspunsul îl avem de la mitografii care au consemnat cele două potopuri din mil.II î.H.: al lui Ogyges (1757 i.H.) şi al lui Deucalion (1526 i.H.).

Potrivit Titanomahiei, Ogyges a fost conducătorul Titanilor care, timp de zece ani, s-au luptat cu olimpienii conduşi de Zeus; el locuia în insula Ogygia care, mai târziu, sec.XIII-XII î.H., avea să fie stăpânita de crăiasa Kalypso (sscr.KALI/a/PSU = "Fiinţa cea neagră", fiica avanului Atlas), atât la trecerea argonauţilor (1225 i.H.) când era numită Nymphaia, cât şi a lui Ulise (1182-1175 i.H.) când se numea Ogygia şi a dispărut sub apele Dunării în octombrie 1970 (Ada-Kaleh).

Deşi s-a spus că a învins Zeus, în realitate victoria a fost de partea lui Ogyges care i-a urmărit pe olimpieni (egipteni) până în sudul continentului unde au produs mari distrugeri în Insula Creta şi s-a stabilit ca rege în Beoţia. O încercare de revenire a olimpienilor avea să fie respinsă din nou (v. Potopul lui Deucalion). De această dată, olimpienii sunt izgoniţi definitiv din "Olimpul nins" de la nordul fluviului Istru, în "Olimpul însorit" din sudul continentului, strămutare şi perioadă de altfel confirmată prin datarea (sec.XV i.H.) ridicării templului zeiţei Demeter (Deo) din Eleusis.

Odata cu zeii s-au strămutat şi doi dintre principalii lor aliaţi hecatonheirii Briareus (Aigaion) şi Cottus - monştri cu 50 de capete şi 100 de braţe identificaţi cu munţii (vârfurile) şi apele lor - fiii lui Uranos şi Gaea, "mormintele" acestor monştri fiind văzute de către argonauţi în partile Frigiei. Fratele lor, Gyges (Gyes) care a luptat alături de Titani a rămas pe loc. Dupa A.J. Widenkens (1957), etimologia numelui Gyges este apropiat de lituanianul GUG - "colină, pomet", un derivat din pelasgicul GUG - "colină, munte, vârf", radicalul Gyges fiind prezent în toponimele Gyeseong (Coreea de Nord), Gye sur Seine (Franta). După N. Densusianu, hecatonheirii aparţineau familiei giganţilor din muntele Pregleda (comuna Isverna, judetul Mehedinti), printre aceştia fiind şi Gyges identificat cu regele Gog din ţara Magog, pe care Sf. Augustin îi considera a fi geţii şi mesageţii. În oracolele Sybiline Gog şi Magog sunt localizaţi în nordul Traciei (III.V.508-513), în acele locuri sunt menţionaţi şi în legendele epice despre Alexandru cel Mare, legendarii Gog şi Magog fiind citaţi şi de profeţii Ieremia (4-6) şi Iezechiel (v. Testament: 38.2;39.1; Noul Testament, Apocalipsa 20.7-9).

Cronologic, personaje cu numele Gyges sunt menţionate: 1757 î.H. - hecatonheirul Gyges; 1185 i.H. - Gyges troianul, ucis de Turnus (menţionat de Vergiliu); 680-632 î.H. Gyges spătar, ajuns rege al Lidiei (Herodot I.7-15); 427-347 î.H. - Gyges - pastor regal, este menţionat de Platon. Sub numele de Gyas apare la Horaţiu (65-8 î.H.), sub cel de Gyges sau Hygis la Ovidiu (43 î.H. - 17 d.H.) şi a fost preluat în onomastica româneasca prin antroponimul Guiul (B.P. Haşdeu în "Cuvinte..." I.131; 14 iunie 1603).

În aceste condiţii este firesc să se realizeze o localizare a celui care, potrivit mitologiei, a fost hecatonheirul (muntele) Gyges care a ramas în locul său de baştina, continuând să-i apere pe urmaşii Titanilor, Giganţilor numiţi şi Uriaşi, Jidovi sau Novaci.

După unele păreri, acest munte, Gyges, este reprezentat prin cele patru masive muntoase: Godeanu-Retezat-Ţarcu-Cerna, cuprins între actualele văi: Cerna-Bistra-Strei-Jiu care îl desparte de fraţii săi mai mici, mijlociul Cottus (Munţii Şureanu) şi mezinul Briareus (Munţii Poiana Ruscă).

S-a spus că depresiunea Carpaţilor Meridionali - între 45.0 - 46.0 lat.N / 23.0-26.0 long.E, unde apar lumini ciudate în miez de noapte, este numită "zona crepusculară a Europei".

Ma voi referi la aceeaşi latitudine nordică însă la o longitudine estică de 22.0-23.0 , acolo unde, de fapt, este sursa de lumină, incluzând - ca principale zone de emisie - grupul de munţi Godeanu - Retezat (despărţite de valea adâncă de 800 de metri a râului Lăpuşnicul Mare)- Ţarcu (despărţit de râurile: Hideg-Şesu Mare-Râu Mare) şi munţii din jurul lor, Şureanu-Poiana Ruscă.

În acest scop sunt de menţionat masivele şi câteva dintre vârfurile din incinta lor, în ordine alfabetică, cu date privind: oronimul cu omonimele sale - din incintă, din ţara noastră şi din alte ţări; etimologia oronimului, cu evoluţia fonetică, păstrând semantismul de bază; distanţele în linie dreaptă şi orientarea acestora faţă de Vf. Gugu considerat reprezentativ în aceasta zonă.

GODEANU

Masivul muntos considerat nodul orohidrografic al munţilor Retezat şi Ţarcu, situat între 44.055-45.017 lat.N/22.027-22.051 long.E cu o suprafaţă de 450 kmp, are o formă aproape dreptunghiulară orientată sud-vest-nord-est, al cărui centru îl constituie Vf. Scărişoara şi include vârfurile:

-Balmeju (Balmosu)

Vf. Balmeju (1456 m) 10 km S-E; anal. topon. Balme (Franţa, Italia); sum. "Locul de acces spre bărbatul care cunoaşte şi proclamă legile"; sscr. "Locul care produce o imensa plăcere celui puternic"; lat. "Locul unde este muntele înalt al celui puternic".

-Borăscu

Vf. Borăscu Mare (2157 m); pârâu, lac - 5 km N-E; Vf. Borăscu Mic (2116 m) - 8 km N-E; topon. Borăscu (Gorj), dealul Borăscului (331 m, la Covrigi) şi dealul Borascului (la Cireşu jud. Mehedinţi), anal.topon. Borao (Italia); sum. "Locul unde este ogorul preoţilor văzători de la munte" sau "Locul unde este ogorul slujitorului zeiţei aurorei Bau de la munte"; sscr. "Locul unde este susţinut vântul acela puternic" sau "Locul unde este lăcaşul remarcabilelor zori"; mitologicul BOREAS = "Personificarea divină a vântului de nord, fiul lui Eos - zeiţa zorilor"; lat. "Locul unde este culcuşul vântului"; portugheză, spaniolă, BOREASCA="Furtună, vijelie".

-Bran

Vf. Bran (2031 m), vale, pârâu - 3 km N; depres. Bran (jud. Gorj şi Munţii Bucegi), topon. Bran (Braşov, Iaşi), anal. topon. Brany (Ucraina); sum. "Locul unde este ogorul zeului Cerului"; sscr. "Locul unde este o frântură a muntelui"; lat. "Locul frânt", pentru că în acest loc se află valea adâncă ce desparte Vf. Bran de Vf. Gugu.

Acesta este muntele unde a plasat Jules Verne (1828-1905) acţiunea romanului "Castelul din Carpaţi" fără ca să fi vizitat vreodată ţara noastră. Noi l-am identificat în acel "CER" din epopeea Ghilgameş.

-Galbena (varr. Galbina, Galbenii)

Vf. Galbena Mare (2194 m) - 7 km - E, Galbena Mică (2134 m) - 8 km N-E, pâraiele Galbena din masivul Godeanu si Tara Hategului; Vf. Galbenele (1888 m) din masivul Retezat, Vf. Galbenele (2456 m) din masivul Făgăraş, topon. Galbena (Alba), Galbeni (Bacău, Botoşani, Vrancea), Galbenu (Brăila), Galbina (Hunedoara); sum. "Locul unde este casa în care stă culcat preotul bocitor"; sscr. "Locul unde trăieşte cel care te purifică cântând". Noi l-am identificat şi în tema Libanul, cel care se cutremură atunci când poruncea (erupea uriaşul Humbaba, din epopeea Ghilgameş.

Gardomanul

f. Gardomanul (1700 m), plai, râu - 8 km E-S; sum. "Locul unde propovăduieşte entuziastul susţinător al marelui zeu Anu"; sscr. "Locul unde este cel strălucit, entuziast care tinde consecutiv către ceva, cineva"; lat. "Locul unde este căpetenia cu multe subtilităţi". Noi l-am identificat şi cu Hermonul din epopeea lui Ghilgameş, aflat în aceeasi situaţie ca şi Libanul (Galbena).

-Godeanu

f. Godeanu (2230 m), pârâu, lac - 5 km S-V; Vf. Godeanu (1656 m), pârâu, din M-ţii Şureanu; topon. Godeanu (2 sate) din jud. Mehedinţi, topon. Godeni (Argeş, Dolj), anal.topon. Goddu s.a. (India), Gode (Etiopia), Godean (Indonezia); sum. "Locul unde este preotul care unge cu miruri şi unsori bine mirositoare statuile zeilor din templul zeului cel tânăr, părintele zeilor, creator al vânturilor, Anu"; sscr. "Locul unde este acum preotul zeului strălucitor al Cerului, tatăl zeilor"; lat. "Locul de adunare al zeilor din vechime", pe care l-am identificat cu Kogaionon, muntele sacru-sfânt al dacilor".

-Gugu

Vf. Gugu (2290 m), lac, pârâu, din masivul Godeanu; Vf. Gagul Mare (1604 m), Vf. Gagul Mic (1594 m), Piciorul Gagului, Vf. Gogu Noaghie (1669 m), Muntele ţi Vf. Clăbucetul Taurului (1520 m) din M-ţii Bucegi; topon. Goga (Prahova), Gogan (Mureş), Gogeasca (Prahova), Gogoiu (Vrancea), Guga (Cluj), Gugeşti (Vaslui, Vrancea), Guguianca (Valcea); anal.topon. Gug (Danemarca), Guga (Nigeria), Gugai, Gugudu s.a. (India), Gugi (Coreea), Guguletu (Africa de Sud), Guguian (Malaezia); sum. "Locul unde sunt taurii" sau "Muntele taurului"; sscr. "Locul unde se aude mugetul boului"; lat. "Locul de unde se răspândeşte ceva"; într-adevăr, Culmea Gugu-Moraru este locul de răspântie al Plaiurilor dinspre Oltenia-Banat-Ardeal, tot aici fiind răspândite acele "explozii" menţionate de presă.

Din epopeea lui Ghilgameş, eroul despre care se spune că "forma trupului îi dezvăluie firea/este asemeni unui taur", aflăm că zeul Anu a creat "Taurul Ceresc, care să-l omoare pe Ghilgameş" la rugămintea fiicei sale, zeiţa Ishtar, pentru a-l pedepsi pe erou, pentru că acesta refuzase dragostea puternicei zeiţe.

În mitologia vedică, Soarele este zeul Indra, un taur extrem de puternic numit "Taurul taurilor", imnurile din Rig-Veda numindu-l "Taurul cu mii de coarne", alteori "Taurul năpraznic care scoate flăcări şi trăznete din coarne când şi le ascute" (I.55).

Referindu-se la această zonă, Gligor Haşa menţionează: "Muntele Gugu - sau al Uriaşilor - închipuind un urieşesc cap de bour" aflat în apropierea "Bătrânului Boreas" ţi a muntelui "cu vârful retezat, ca o vatrî de foc, unde cei vechi îşi aveau marele altar de sacrificii şi comunicare cu marele Zalmoxis", locul unde se afla "tarabostele Duras, ajuns la bătrâneţe ducele triburilor ce-şi aveau resedinţa în Muntele Gugu", locul unde "într-o seară de popas au ieşit flăcări din pământ".

-Micusa

Vf. Micuşa-I (2126 m)-5 km E-S, Vf. Micuşa-II (1824 m) - 8 km E-N; anal.topon. Mikura (Japonia), Mikuszewo (Polonia); sum. "Muntele renumitului zeu al înţelepciunii"; sscr. "Muntele cu iarba folosită la ceremoniile religioase"; lat. "Muntele unde este fiinţa remarcabilă". Noi l-am identificat şi cu Logodnica (muntele) care, împreuna cu Aia au vegheat asupra lui Ghilgameş în timpul luptei cu Humbaba.

-Moraru

Vf. Moraru (2284 m), lac, pârâu - 2 km S; Muntele Moraru, Colţii Morarului, Faţa Morarului, Vf. Morarului (1194 m) din masivul Bucegi, topon. Morăreni (Harghita, Mureş, Vaslui), Morăreşti (Alba, Argeş, Vrancea); anal.topon. Morar, Murar (India); sum. "Locul unde este renumitul creator"; sscr. "Muntele unde este generosul zeu al furtunii şi al fulgerelor"; lat. "Muntele unde se menţine cel care te opreşte de la ceva", aşa cum pare să fi fost şi în cazul avionului "pulverizat". Noi l-am identificat şi cu AIA, cel care, împreuna cu Logodnica au asigurat protecţia lui Ghilgameş.

-Oslea

Vf. Oslea, numit şi Sarda (1946 m), crac, pârâu - 17 km E-S; Vf. Calea Românească (1781 m), plai - 11 km S-V, din masivul Godeanu; anal.topon. Oslae (India), Oslany (Cehia), Osli (Ungaria), Oslo (Norvegia, SUA); sum. "Locul unde este cel ce poartă puterea în braţ"; sscr. "Locul râvnit de divinii duşmani ai zeilor (Giganţii)"; lat. "Locul unde este căpetenia celor puternici şi curajosi"; anal.topon. Sarda s.a. (India), Sardacht (Iran), Sardagna (Italia), Sardagne (Franta); sum. "Locul unde este regele cel puternic"; sscr. "Locul unde este puterea"; lat. "Locul unde este cel dur" (v. legendele lui Iorgovan, Ghilgameş).

-Scurtu

Vf. Scurtu (1572 m) - deal, pârâu - 9 km E-S; topon. Scurtu (Bacău, Gorj, Mureş, Teleorman); anal.topon. Scurtak (Italia); sum. "Muntele micuţ din lăuntru"; sscr. "Muntele cu vârful mic al Soarelui"; lat. "Muntele, dealul retezat, scurt".

-Sturu

Vf.Sturu (2149 m) - 10 km E; topon. Sturu (Alba); anal.topon. Sturi (Letonia), Sturry C. (Anglia); sum. "Muntele unde este patul zeului Soarelui"; sscr. "Muntele unde poposeşte zeul Soarele Colindător"; lat. "Muntele aflat sub stăpânirea zeiţei Cybele".

-Tucila

Vf. Tucila (1990 m) - 7 km S-V; topon. Tocileni (Botoşani, Buzău), anal.topon. Tugela (Africa de Sud); sum. "Muntele unde trăieşte zeiţa Gula" (principiul feminin al zeului An - marea vrăciţă, doamna care redă viaţa, zeiţa patroană a medicinei şi tămăduitoarea capetelor negre - v. etipopieni, brygieni, gugulyni cu centrul la Caransebeş, staţiunea Băile Herculane din apropiere); sscr. "Muntele celui care tratează boala"; lat. "Muntele unde se îngrijeşte boala prin spălare".

-Zana

Vf. Zana (2041 m) - 6 km S-V; anal.topon. Zana (Algeria, Gruzia, Peru, Tunisia); sum. "Muntele zeului Lunii (stăpânul care cunoaşte)"; sscr. "Muntele unde este cel mai mare dintre preoţi"; lat. "Muntele este cel sobru".

RETEZAT,

masivul muntos situat la 45.007-45.026 lat.N/22.006-23.014 lg.E, cu o suprafaţă de 750-800 kmp, este remarcat şi prin aceea că are cea mai ridicată altitudine medie din întregul lanţ al Carpaţilor românesti, de-a lungul crestelor sale înşirându-se peste 60 de piscuri ce depăşesc 2200 m altitudine, iar în găvanele modelate de gheţari se menţin 82 de lacuri alpine, cele mai frumoase din ţară.

Şi în cadrul acestui masiv, ne vom referi la câteva vârfuri (munţi) după aceleaşi reguli şi cu indicarea distanţelor faţă de Vf. Gugu din masivul Godeanu.

-Bucura

Vf. Bucura (2433 m) - 17 km N-E, Curmătura Bucurei, Lacul Bucura (10,9 ha), pârâul Bucura, topicul Gura Bucurei, Poarta Bucurei din masivul Retezat; Vf. Bucura (2503 m) din masivul Bucegi; Bucura (pârâu, sat.topic) din jud. Mehedinţi, anal.topon. Bukura (Kenya), Bucuriia (Moldova), Bukuru (Nigeria), este un termen autohton; sum. "Ogorul din muntele cu apa"; sscr. "Marele munte acoperit cu zapada" sau "Muntele unde te înhaţă cel rau"; lat. "Muntele unde sunt tăuraşii strălucitori".

Etimologia este sustinuţă şi de evenimentele semnalate în această zonă; exploziile luminoase în apropierea cabanei şi a lacului Bucura (17-18 aug. 1991), "pulverizarea" avionului în Curmătura Bucurei (13-14 aug. 1991).

Interesant este că astfel de fenomene sunt semnalate şi în Munţii Californiei unde au ajuns "atlantii" din primele serii de după Potop (poate şi mai înainte). Acolo sunt obsevate din când în când sclipiri luminoase orbitoare, asemănătoare flash-ului unui aparat fotografic, lumini despre care se afirmă că ar fi produse de nişte oameni misterioşi. Tot acolo, în muntele Shasta (sscr. "Muntele acela care strânge în jurul sau pe cei noi veniţi" de la poalele căruia izvorăşte fluviul Sacramento (lat. "Fluviul ce este un mister religios", lung de 640 km şi trecând pe lângă oraşul Sacramento se varsă în Oceanul Pacific la San Francisco. În incinta acestui munte, greu accesibil, cu o altitudine de 4317 m, sunt semnalaţi oameni ciudaţi; ei sunt înalţi, agili, au o ţinută elegantă şi fruntea foarte mare, poartă o coafură specială, o mesa căzând pe coama naşului proeminent. Încercările localnicilor sau a turiştilor de a se apropia de focurile uriaşe aprinse din când în când în pădure au ocazia, aparent, a unor misterioase ceremonii, sunt ţinuţi la distanţă de un fel de vibraţii care îi imobilizează, o situaţie posibil similară fiind şi în cazul avionului "pulverizat" în Retezat.

-Custura

Vf. Custura-I (2457 m) - 21 km N-E; Vf.Custura-II (2083 m) - 9 km N, oron. Custura Retezatului, Custura Păpuşii, Şaua fereastra Custurii, tăurile Custurii din masivul Retezat; Custura (deal, topic) în jud. Mehedinţi; topon. Custura (Brăila, Cluj), nal.topon. Kustora, Kustour (India) este un termen autohton; sum. "Muntele aflat sub protecţia Marei Preotese"; sscr. "Muntele unde este iarba folosită la ceremoniile religioase pentru îndepărtarea demoniilor"; lat. "Muntele unde se asigură protecţia de cel rău".

-Gruniu

Vf. Gruniu (2294 m)-23 km N-E; Culmea Gruniului, pârâul Gruniu, stâna Gruniu din masivul Retezat; Gruniu (deal, poiana, vale) din jud. Mehedinţi; topon. Gruni (Caraş, Timiş) este un termen autohton, sinonim macedo-român Gruniu, preroman şi nu este la albanezi; sum. "Muntele unde se află ostaşi"; sscr. "Muntele unde este o tabără"; lat. "Muntele unde este construită o maşina de război folosită la dărâmarea zidurilor". Localizăm în acest munte bătălia dintre Ghilgameş şi Enkidu cu "Taurul Ceresc", la suflarea căruia "se deschisese o crăpătura/şi o sută de oameni din Uruk căzură înăuntru ..." (VI/2).

-Lolaia

Vf. Lolaia (2180 m) - 19 km N-E; din masivul Godeanu; Vf. Lolaia (1870 m) din Masivul Ţarcu; Cascada şi Muchia Lolaia din masivul Retezat; topon. Lolaiasa (Prahova), posibil şi Leleşe (Hunedoara); anal.topon. Lola (Angola, Guineea, India, SUA), Lola-lai (Argentina); sum. "Muntele susţinut de tată";hittit "Muntele unde este cel care conduce";sscr. "Muntele celui dorit, răsfaţat"; lat. "Muntele unde a ispăşit curtezană". Identificăm acest munte cu locul unde, zeul Anu "...când auzi aceste vorbe,/îi dădu lui Ishtar căpăstrul taurului/şi Ishtar îl duse pe pământ/când ajunse în ţara Urukului,/Taurul prefăcu păsunile în pustiu ..." (V/1).

-Papusa

Vf. Păpuşa (2508 m)-21 km N-E, Custura Păpuşii din masivul Retezat, Muntele Păpuşa (2291 m), Spintecătura Păpuşii din masivul Făgăraş; sum. "Muntele unde este prinţul din cetatea zeului înţelepciunii"; sscr. "Muntele aflat sub protecţia zeului Indra, Ţiitorul" sau "Muntele unde este carul ceresc autopropulsat al zeului Indra, (vehicul spaţial având guri care scuipă foc arzător, producând în zbor un zgomot aidoma unei uriaşe furtuni)"; lat. "Muntele bătrânului (bunicului, strămoşului)".

-Peleaga

Vf. Peleaga (2509 m)-20 km N-E; Colţii şi Şaua Pelegii, pârâul şi stâna Peleaga, tăul Peleaga, pârâul şi tăul Peleguţa din masivul Retezat; anal.topon. Pelequen (Chile), Pelegovo (Rusia); sum. "Muntele unde este casa prinţului, om voinic supus al lui Ensi - Domnul care pune temelii"; sscr. "Muntele unde este protectorul comunităţii gentilice"; lat. "Muntele unde este ţara pelasgilor", cunoscând că: "Ţara cea neagră născut pe Pelasg, cel asemenea zeilor pe munţii cei cu culmile înalte, ca să fie începătorul geniului omenesc, iar cel dintâi rege al pelasgilor de lângă Muntele Atlas (v. râul Atlas, azi Pek, afluent al Istrului) a fost Uran - Munteanul numit Pelasgos, cel care se deosebea de ceilalţi semeni ai lui prin statura, prin forţă fizică şi prin frumuseţe, şi îi întrece pe ceilalţi în întelepciune".

-Radesu Mare

Vf. Radeşu Mare (2093 m)-14 km N-E; Cioaca Radeşului, Culmea Radeşu Mare, stâna Radeş, tăurile Radeşului, din masivul Retezat, topon. Radila (Prahova), anal.topon. Rades (Tunisia), Radesinska (Cehia); sum. "Muntele unde este casa în care creează şi proclamă legi conducătorul"; sscr. "Muntele unde merge bărbatul ucigaş"; lat. "Muntele cu raze mari". Identificăm acest munte cu locul unde a avut loc lupta dintre Ghilgameş şi Enkidu împotriva uriaşului Humbaba şi pentru aceea că, în timpul luptei: "Ghilgameş îi spuse lui Enkidu: Dacă punem mâna pe el pe neaşteptate, scânteierea razelor sale va pieri în invălmaşeală, razele lui vor pieri, strălucirea să se va întuneca" (V/3). Însă, cei doi prieteni au acţionat rapid, l-au ucis şi decapitat pe uriaş şi, de atunci, în această zona se asistă la un spectacol de lumini şi sunet în plină zi. Din descrierile turiştilor aflăm că, în plină zi - pe la orele 11 - din luna iulie 1994, în zona lacului Ştevia-Poiana Gemenilor (5-6 km N-E de Vf.Radeşu Mare), a tâşnit dintr-o dată din spatele unui perete stâncos destul de abrupt, nenumărate raze de lumini de diferite culori, care se învârteau precum spiţele unei roţi (30 de minute), timp în care un vuiet ca acela produs de furtună răsuna în întreaga vale (vezi Vf. Păpuşa, situat la 4 km S-E). Două luni mai târziu, turiştii care şi-au aşezat cortul în Poiana Gemenilor, în timp ce maâcau de pranz, au fost înfăşuraţi într-o perdea de raze colorate. Se spune că în Retezat pluteste o atmosferă stranie; toţi locuitorii se prefac neştiutori, dar privirile îi tradează - se tem.

Situaţii similare sunt semnalate şi în America Centrala, astfel: la Chitchen Itza se afla templul lui Quetzalcoatl, având forma unui zigurat perfect, atât de comun în Mesopotamia şi într-o anumită perioadă în Egipt. În fiecare an, în timpul echinocţiului de primăvară şi toamnă, un joc de lumini şi umbre triunghiulare dau impresia unui şarpe uriaş, ondulându-se timp de 3 ore şi 22 de minute pe treptele feţei nordice a templului. În aceeaşi perioadă (20 martie şi 22 septembrie) la Teotihuacan - 30 de mile nord de Mexico - se află "Piramida Soarelui" pe a cărei fţtada vestică se formează un mănunchi de raze ce "matura" timp de 66,6 secunde, de la sud la nord.

Retezat Vf.Retezat (2482 m)-18 km N-E; Custura şi Şaua Retezat, oronimul Retezatu Mic, constituit din vârfurile: Albele, Drăgăşanu, Piatra Iorgovanului, Piule, Pleşa, Scorota şi Stănuletii, din masivul Retezat, topon. Retezatu (Ialomiţa); sum. "Locul unde trăieşte conducătorul din munte"; sscr. "Muntele unde este ogorul zeiţei voluptăţii (Parvati - "Cea din munte", soţia lui Shiva şi fiica a Muntelui Hymalaia, cu atributele lui Ishtar)"; lat. "Muntele unde se pune la cale ceva pentru a satisface dragostea".

Muntele Retezat este un monolit de proporţii gigantice cu înfăţisarea unui trunchi de piramidă, al cărui creştet a fost retezat cu restelul unui plug aruncat la mânie de unul din uriaşii ce sălăşluiau cândva prin partea locului. Este indentificabil cu Muntele Cedrilor unde, potrivit epopeei lui Ghilgameş, eroul, împreuna cu Enkidu, l-au omorât pe "Paznicul pădurii", Humbaba, dupa care "... dinaintea Marii Porţi a Urukului/Ghilgameş trase în ţeapă capul lui Humbaba" (V/3), eveniment ce implică decapitarea ucigaşului. Este posibil ca acest cap să fie reprezentat prin Retezatul Mic, mai ales că acest mini-masiv include şi Piatra Iorgovanului, eroul care înainte de a ucide balaurul cu 9 ochi din jurul muntelui Oslea (Sarda)" a ascuţit sabia sa şi ca să fie convins că este bine ascuţită a taiat cu ea o stâncă de piatră în patru părţi, care până şi astăzi se văd şi poartă numele de Pietrele Tăiate".

Dar "Muntele Cedrilor" era "lăcaşul divin, piedestalul lui Ishtar (Irnini)", ale cprei multiple atribute o prezintp: zeişa virilp; zeiţa bătăliilor, motiv pentru care renumitul rege al Babilonului, Hamurabi (1728-1656 i.H.) o numea "Doamna bătăliilor" de unde, posibil şi oronimele: Vf. Doamnei (2402 m) din masivul Bucegi; Vf. Piscu Doamnei (2087 m), Strunga Doamnei, Vf. Şaua Doamnei (2294 m) şi Râul Doamnei din masivul Făgăraş; oron. Pietrele Doamnei (1634 m) sau cele 3 "Turnuri gotice" din masivul Rarău; zeiţa sapientală (simboliza atotputernicia înţelepciunii); zeiţa astrală (identificată mai târziu cu planeta Venus şi Luceafărul de seară) şi făcea parte din triada solară care, la hittiti, o constituia împreuna cu zeul Soarelui (Samas) şi zeul Lunii (Sin).

În plus, am avut în vedere că, în incinta acestui munte există un sanctuar tracic al Soarelui, la cetatea din Pietriş - la est de Hateg - unde, în imediata apropiere de fosta poarta a cetăţii se afla un grup de patru stânci naturale, ce constituia complexul astronomic şi religios care "după trei milenii" apare ca mărturie certă a concepţiilor şi credinţelor călăuzite din vechime de oamenii acestor locuri şi nu întâmplător le-au numit "Piatra Jidovului" (principala stâncă cu forma unui zimbru, un sfinx, cu dimensiunile 5x4x2m).

-Slăveiu

Vf. Slăveiu (2437 m)-16 km N-E; Coada, Cracu (1937 m), Tăul Slăveiului, pârâul, stâna Slăveiu din masivul Retezat, antropon. Slaveiu (n.fam.), topon.Slăveni (Olt), Slăveşti (Teleorman), Slăviţeşti (Vâlcea), Slăvuţa (Gorj), anal.topon. Slavej (Macedonia), Slaveikovo (Bulgaria), Slave Island (Sri-Lanka); sum. "Muntele care susţine casa"; sscr. "Muntele stâncos unde este lăcaşul zeului vântului"; lat. "Muntele unde este cântul care izbucneşte furios". Etimologia este susţinută şi prin plasarea acestui oronim faţă de "Platforma Boraăcu".

Sursa bibiografică: un articol de Constantin  N. Barbulescu


Dezvaluiri

Senzational incendiar


<Viitor cu cap de mort> uimeste mai ales prin revelarea unor realitati nebanuite, care ne invita catre domeniile enigmatice ale vietii si civilizatiei umane. In vara anului 2003, intr-o zona neumblata din muntii Bucegi, echipa Departamentului Zero (o sectiune ultrasecreta a Serviciului Roman de Informatii), a facut o descoperire epocala care ar putea schimba complet destinul omenirii. Presiunile diplomatice colosale venite din partea Statelor Unite ale Americii asupra Guvernului Romaniei pentru a nu divulga aceasta descoperire lumii intregi au condus la o intelegere temporara intre cele doua state si la o inedita colaborare de ordin stiintific si militar in cadrul echipei speciale care a plecat in Marea Expeditie. Implicatiile sunt insa mult mai complexe, datorita amestecului brutal al Ordinului Ocult al Iluminatilor care a urmarit sa preia controlul atat asupra locatiei descoperirii, cat si asupra expeditiei romano-americane. Expert in studierea si cercetarea fenomenelor stranii si totodata conducatorul unor operatiuni de importanta strategica exceptionala pentru statul Roman, Cezar Brad este eroul evenimentelor socante care s-au petrecut in Muntii Bucegi, dar si a celor doua intalniri memorabile cu un reprezentant de frunte al Iluminatilor, membru al grupului Bilderberg. Intentia autorului (Radu Cinamar) a fost aceea de a exprima simplu si concis anumite fapte si evenimente de o importanta covarsitoare pentru poporul roman pentru ca deja exista semnale si dovezi ca o otrava ascunsa tinde sa macine constiinta si sufletul neamului romanesc. Si nu este singurul pentru ca aceeasi parere e sustinuta de multe alte persoane cu functii inalte in administratie, economie, cultura si biserica. Radu Cinamar ne informeaza despre o parte din cel mai mare secret de stat din Romania care poate fi cel mai teribil secret de pe planeta. Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagina, si anume anihilarea zidului gros al disimularii, tainuirii si minciunii intretinute de factorii de raspundere si de interesele oculte ale anumitor organizatii si persoane din tara si din afara ei.

->articolul complet

Carti